Despre inteligenta

Teoria inteligentei multiple a fost dezvoltata in anul 1983 de Dr. Howard Gardner, profesor la Universitatea Harvard. El sugereaza ca notiunea traditionala de inteligenta bazata pe IQ (coeficientul de inteligenta) are limitele ei si propune, in schimb, opt tipuri diferite de inteligenta care sa acopere o paleta mult mai larga a intelectului uman. Tipurile de inteligenta, cele 8 dimensiuni fundamentale ale conceptului de inteligenta multipla, potrivit teorie Dr. Gardner, sunt: verbala/lingvistica, logico-matematica, spatiala, kinestezica, muzicala, intrapersonala, interpersonala si naturalista. Ulterior, Dr. Gardner a introdus si tipul de inteligenta existentialista.

“Inteligenta este cel mai greu inalt produs al naturii, creatiunea cea mai rara sic cea mai pretioasa din cate exista pe lume” Arthur Schopenhauer.

Termenul de inteligenta provine din latinescul intelligere, care inseama a relationa, a organiza. Chiar terminologia cuvantului indica faptul ca inteligenta depaseste gandirea, care se limiteaza la stabilirea relatiilor dintre insusirile esentiale ale obiectivelor si fenomenelor si nu a relatiilor intre relatii. Cand vorbim despre inteligenta ca sistem complex de operatii care conditioneaza modul general de abordare si solutionarea celor mai diverse sarcini si situatii problematice, avem in vedere operatii si abilitati, cum ar fi: adaptarea la solutii noi, generalizarea si deductia, corelarea si integrarea intr-un sistem a partilor relative disparate, anticiparea deznodamantului si consecintelor, compararea rapida a variantelor actionale si retinerea celei optime, rezolvarea usoara si corecta a unor probleme cu un grad crescut de dificultate. Toate aceste abilitati releva trei caracteristici fundamentale ale inteligentei: 1 capacitatea ei de a solutiona situatiile noi, cele vechi, familiare, fiind solutionate cu ajutorul deprinderilor. 2 rapiditatea, mobilitatea si felxibilitatea ei. 3 adaptabilitatea adecvata si eficienta la imprejurari si circumstante. Inteligenta este o calitate a intregii activitati mintale, ca expresia organizarii superioare a tuturor proceselor psihice, inclusive a celor afectiv-motivationale.