Gustave Le Bon este cel care pune bazele teoriei despre comportamentul colectiv prin aparitia in 1895 a lucrarii “Psihologia multimilor”. Teoria sa despre comportamentul social se poate explica cel mai bine
Influentare & Comunicare
printr-un enunt de tip cauzal stimul – contagiune. Pentru a intelege mai bine trebuie sa pornim de la definitia data de autor multimilor: “Multimea este o reuniune de indivizi oarecare, indiferent de nationalitate, profesie sau sex, indiferent de imprejurari care ii aduna impreuna”. Inca de la aceasta definitie se poate intui cu usurinta conceptia lui Gustave Le Bon despre comportamentul multimilor pentru ca o astfel de reuniune cat se poate de eterogena nu va fi foarte greu de stapanit si dirijat.
1. INFLUENTA SOCIALA
Influenta sociala se defineste ca modul în care comportamentul individual este influentat de prezenta reala sau imaginara a altor persoane.
Cele mai multe studii iau în discutie trei tipuri de influenta sociala:
§ Conformitate vs. Independenta = o persoana se poate conforma normelor grupului sau îsi poate pastra independenta (comportându-se independent de acestea).
§ Complianta vs. Asertivitate = o persoana poate fi complianta la solicitarile pe care ceilalti i le fac sau poate sa fie asertiva (sa le refuze într-o maniera asertiva).
§ Obedienta vs. Sfidare = o persoana poate sa se supuna autoritatii celorlalti (sau a grupului) sau sa o sfideze.
Influenta sociala poate fi manifestata de o institutie, un grup sau o persoana.
1.1. CE ESTE COMUNICAREA?
Comunicarea este o componenta esentiala a vietii, componenta care trebuie sa fie înteleasa cât mai corect pentru a-si atinge scopurile. Pentru a stapâni comunicarea trebuie sa o întelegem, sa întelegem elementele ei de baza.
În esenta, comunicarea reprezinta schimbul unei particule dintr-o parte a spatiului în alta parte a spatiului, particula reprezentând subiectul comunicat: un obiect, un mesaj scris, o idee. Acest mod simplu de întelegere a esentei comunicarii conduce la urmatoarea definitie:
„Comunicarea reprezinta considerarea si actiunea de a deplasa un impuls sau particula de la un punct sursa, pe o anumita distanta, cu intentia de a reconstitui la un punct de receptie, un duplicat/copie si o întelegere a ceea ce a emanat de la punctul sursa.”
…..
Daca am face o asemanare cu chimia, am putea spune ca formula comunicarii este: cauza, distanta, efect, combinate cu intentie, atentie si reproducere/duplicare/copiere, toate combinate cu întelegere.
Aceasta formula magica deschide portile catre întelegerea partilor componente, putem vizualiza functiile fiecareia, putem întelege mai clar întregul.
…..
1.2. FACTORII COMUNICARII
Se pot defini doua unitati însufletite “A” si “B” considerate ca terminale. Prin terminal se întelege un punct care primeste, retransmite si emite comunicatii. În functie de aceste doua unitati si de relatiile care se stabilesc între ele, pot fi enumerati urmatorii factori ai comunicarii:
• Pentru a exista o comunicare este necesar ca in “A” sa existe o intentie care se va transforma la “B” in atentie, iar pentru a se realiza o comunicare este necesar ca in “B” sa apara o duplicare a ceea ce s-a intamplat in “A”.

0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu